Continuă să bată câmpii aiurea, în funcție de cine îi sponsorizează sau de cât de senzațională este știrea.
Sau cel puțin asta este percepția mea în ultimele luni ale acestui an.
Dacă actrița X slăbește cu dieta Dukan, imediat apar pe piață cărți și nebuni care încearcă să facă bani din dieta Dukan. Și oile se reped. Nu contează că francezii l-au dat în judecată pe Dukan, falsul doctor, nu contează că englezii au votat dieta Dukan printre primele 10 cele mai proaste.
Cartea Dukan s-a vândut ca pâinea caldă. Din păcate și în România a pătruns dieta Dukan, recomandată și de unii nutriționiști. Straniu, pentru că nu este de loc ieftină și este destul de complicată.
Din fericire, românii nu sunt așa de disciplinați și abandonează rapid. Oricum, circulă o variantă simplificată și îmbunătățită.
O altă tendință americană, de presă desigur, este dieta fără gluten. Refuz să cred că o astfel de dietă se poate ține fără să te chinui și să te ruinezi. Am încercat să fac pâine fără gluten pentru o prietenă cu boala celiacă. Este ca un blestem.
Și la ce ar servi dieta fără gluten, dacă nu ești printre acei nefericiți cu intoleranță la gluten sau cu boala celiacă? Nu are nici-o bază științifică.
Ce este mai rău, mass-media încearcă să omoare definitiv singurele diete care au funcționat cât de cât. Dietele cu aport redus de grăsimi și/ sau de carbohidrați. Chiar dacă unele dintre aceste diete (chiar și Atkins) nu mai sunt atât de restrictive ca la început. Ce să mai zic că unele diete sunt catalogate aiurea și constant ca fiind cu aport redus de carbohidrați, numai ziariștii știu de ce. South Beach, de exemplu, se apropie foarte mult de Dieta Mediteraneană. Nu elimină carbohidrații și nici grăsimile, reduce grăsimile saturate și încurajează consumul de carbohidrați din fructe, legume, cereale integrale și lactate.
În timp ce mass-media bate câmpii, doctorii încearcă în disperare să găsească totuși metode sigure pentru vindecarea obezității. Cel puțin în lumea largă, obezitatea este văzută ca o boală și nu ca o problemă de comportament. Ca în România :(
Acum în vizor este așa numita ”grăsime brună”, celule specializate care ard grăsimea de 10 ori mai mult decât orice alte celule din organism și produc căldură. Până recent se credea că numai bebelușii au un strat de grăsime brună. Așa se explică de exemplu supraviețuirea unor bebeluși în condiții de frig extrem.
Noile descoperiri spun că și adulții au aceste celule, în cantitate mai redusă decât la bebeluși. La obezi surpriza a fost că sunt inactive. Se pot activa prin expunere la frig sau cu ajutorul unor chimicale cu efecte secundare intolerabile. Și frigul este insuportabil, de altfel. Au început să apară imediat și promotorii de diete pentru activarea grăsimii brune, dar deocamdată nu par să fie altceva decât alte făcături.
Singura informație mai interesantă peste care am dat este că mișcarea și o substanță, acidul ursolic, sunt capabile să crească nu numai masa musculară ci și grăsimea brună.
Acidul ursolic are și alte proprietăți care îl fac se zice cardio protector.
Se găsește în multe plante, de exemplu în mere, coacăze și prune. Coaja merelor în special conține cantități mari de acid ursolic.
În mintea mea, un măr pe zi, o lingură de magiun de prune din când în când și 1-2 ore de mișcare pe zi nu pot să facă decât bine.
În rest, continui cu dieta mea, bună, rea, până o să ia cineva premiul Nobel pentru vindecarea obezității.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu